Jurnal eduCAR: Atelierul #1, Basic Winter Skills

Autor: Bogdan Tudor Sandu

Am dat startul experiențelor de învățare în CARUnivBuc!

După un îndelung efort al eului creator colectiv, din dorința de a pune bazele unui proiect educațional de durată, a sosit momentul să spargem gheața cu primul eveniment de învățare!

16 membri ai Sucursalei Universitare au spus DA provocării!

Ne-am adunat în weekend-ul 13-14 februarie, în Munții Făgăraș, să dăm startul primei experiențe #eduCAR, sub forma unei ture-atelier.

Printre participanți s-au numărat membri mai vechi, membri care ne-au devenit de curând colegi în sucursală Universitară București, amatori, dar și membri experimentați. Ne-am bucurat să ne fie alături Cristina Cucu, Coordonatorul Departamentului de Drumeție CARUnivBuc și Ștefan Mera, de la Boots on Roots.

Împreună am prezentat câteva noțiuni și tehnici utile pentru parcurgerea traseelor alpine pe timp de iarnă.

Miza a fost distracția în siguranță și schimbul de informații între cei amatori și cei mai experimentați

Păstrând tradiția turei antecedente din Iezer-Păpușa, am pornit sâmbătă dimineața de la Piscul Negru către Refugiul Călțun pe un ger aspru și cu vântul suflând, cum altfel decât din față, dar cu speranțe mari că vom reuși să ne ținem, măcar parțial, de planul făcut de acasă.

În drumul nostru, mai sus de stână, fix la prima pantă abruptă unde se bifurcă traseele către Refugiul Călțun și către Turnul Paltinu, ne-a surâs Zeița Fortuna. Vântul s-a domolit, a ieșit soarele, așa că ne-am decis să nu mai pierdem niciun minut și să începem primele exerciții practice.

Acolo am exemplificat diferite tehnici de mers pe colțari și folosire a pioletului, am exersat cu mai mult sau mai puțin succes metode de oprire în piolet în cazul unei căderi și am săpat un profil de zăpadă, ca să observăm mai bine straturile și să conștientizăm cât de important este să știm ce avem sub noi atunci când ne deplasăm pe zăpadă.

Oprirea în piolet: acționezi instant sau te duci la vale!

Cel mai important lucru pe care cred că l-a conștientizat toată lumea este că oprirea în piolet nu este nici ușor de executat, nici nu oferă o garanție de 100% a salvării de la pericol.

Este nevoie de exercițiu din partea fiecăruia, iar în teren abrupt șansele vor fi cu atât mai mari cu cât timpul de reacție va fi cât mai mic. Acționezi instant, ori cel mai probabil te vei duce la vale.

Cu toate acestea, consider că e nevoie să folosești doar o singură dată în viața reală o tehnică de salvare, ca să justifice efortul și timpul de a o învăța, dar în același timp cea mai bună metodă de salvare este prevenția și concentrarea totală pentru a evita căderea în primul rând.

Vortexul polar: pe aici nu se trece!

Odată obosiți (a se citi înghețați) în urma mini atelierelor de pe panta însorită, ne-am pornit din nou la drum către refugiu. Ușor de zis, mai greu de făcut, pentru că odată ce ne-am apropiat de ultimele trepte către căldarea și peretele Călțun, vremea nu ne-a mai cruțat și vântul a început să bată atât de tare, încât am început să avem dificultăți în deplasare chiar și pe plat.

Decizia a fost astfel destul de simplă și clară. Ne-am întors fără regrete înapoi la Piscul Negru, urmând să regândim planul pentru a doua zi.

Ziua 2 de ateliere: amaraje, iglu și pinguini fotogenici

Duminică dimineața, odihniți și relaxați, ne-am pornit din nou către stână, unde am decis să continuăm cu partea a doua a atelierelor. Aici am exemplificat diferite tipuri de amaraje în zăpadă, cu folosire a echipamentului (deadman anchor, t-slot) sau nu (snow bollard), am discutat despre metode de legare în coardă și asigurare a unui coechipier, iar unii dintre noi au deschis biroul de arhitectură CAR și s-au pus pe treabă la proiectarea unui mic iglu care a devenit în scurt timp un veritabil photo corner :).

După-amiază a venit și momentul să ne strângem lucrurile și să ne pornim încet și sigur către mașini pentru că ne aștepta un drum destul de lung înapoi către București, dar nu înainte de a monta doar pentru amuzament cortul de iarnă ce trebuia să șadă mândru lângă refugiu cu o seară înainte.

La final am mai schimbat câteva impresii și concluzii și am căzut de comun acord că a fost un weekend reușit. Ne străduim să repetăm experiența cu prima ocazie. 

Quick facts

  • Traseu: Piscul Negru – spre refugiul Călțun
  • Altitudine maximă atinsă: 1916m
  • Lideri de tură: Bogdan Tudor Sandu, Andrei Dumitrache, Alex Coman
Mulțumim colegului Alex Racoți de la greuladeal.ro pentru încă o mini-peliculă de acțiune la înălțime!

De reținut că aceste tipuri de ieșiri nu își propun să înlocuiască sub nicio formă instruirea formală în domeniul tehnicilor și competențelor alpine. Fiecare este responsabil de timpul și efortul investit în propria sa dezvoltare și perfecționare. Consultați resurse video și manuale de specialitate, apelați la serviciile unui ghid sau a unui instructor acreditat pentru o experiență de învățare cât mai completă.